Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută în art. 112 din Codul Muncii, este considerată muncă suplimentară. Orele suplimentare sunt reglementate într-o oarecare măsură de legislație, cu scopul de a proteja angajații împotriva abuzurilor.
Durata normală a timpului de muncă
- 8 ore pe zi (40 de ore pe săptămână) pentru salariații angajați cu normă întreagă.
- 6 ore pe zi (30 de ore pe săptămână) pentru tinerii cu vârsta de până la 18 ani.
De regulă repartizarea orelor muncite pe săptămână este uniformă, însă, în funcție de specificul activității unei firme, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu condiția ca durata normală a timpului de muncă să fie respectată.
Ce reprezintă durata normală a timpului de muncă?
Orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îşi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
Durata maximă a timpului de muncă
- 48 de ore pe săptămână, cu tot cu orele suplimentare. Tinerii cu vârsta de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.
- Poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână doar dacă media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, nu depășește 48 de ore pe săptămână.
- În ceea ce privește anumite activități sau profesii stabilite, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni.
Compensarea muncii suplimentare
- prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
- prin adăugarea unui spor la salariu (în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă). Acesta nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Te invităm să calculezi salariul pentru cei mai harnici angajați ai echipei tale, folosind calculatorul de salariu conform orelor suplimentare de pe platforma Papervee.
